Godless Terra si Coroana din Magdala

Greu ajunse aici sus. Abia mai respira, dar vazandu-l pe "Cel ce stie" capata puteri:
- Sfintia ta ...
( Neghiobul, de-ar sti el cat de "sfant" sunt io, si cata nenorocire am adus pe capul lor. - gandi batrnul. )
- ... sfintia ta!
- Vorbeste!
- Am venit sa te-nstiintez ca la vest, din Magdala se ridica o Corana.
- ...
- Cu ceva vreme in urma, din Magdala s-a ridicat o Corona. Cu toti am observat-O. Pana si generalul Ii acorda atentie.
- ...
- Credem ca ar trebui sa stie si sfintiia ta de prezenta Ei.
- Voi cerceta in toate cele.
- Te rugam prea-sfinte. Sti de cata vreme asteptam. Speram. Vrem. Ne dorim!
- Stiu. Voi cerceta. Acum du-te!
Auzind ultimile vorbe ale batranului se-ntoarse si incepu sa coboare incet. Totusi bucuria ii umplea sufletul. "Batranul zise ca va cerceta. Oare Ea sa fie!? Oare sa fi venit Vremea!? Generalul asa crede, chiar daca nu vrea sa recunoasca. Daca si Preotul zice ca-i Ea ... " iar de aici gandul sau isi pierdu coerenta. Parca temandu-se de ceea ce intuia, de ceea ce-ndraznea sa spere nu mai putea urma firul ratiunii. Sau ... poate se temea ca Preotul va fi de alta parere!?
Ramas singur Batranul isi permise un moment de slabiciune. Se aseza la poalele altarului si privi undeva departe in adancul cerului. "Oare Ea sa fie!? Stiu ca nenorociti isi doresc. Chiar si eu am nevoie. Dar ... dar daca ma insel iarasi!? Oare vom avea puterea sa trecem peste inca o dezamagire!?"
Se ridica in cele din urma si se-ndrepta spre pestera din spatele altarului. Intra-nauntru si incet, cu miscari line ce pareau mai mult a fi tandre mangaieri, deschise cufarul vechi. Nici el nu-si mai amintea de cad n-a mai ridicat acel capac. Privea la resturile celor trei statui ce erau ordonate inauntrul cufarului. Si cu teama se surprine gandind: " ... mai este loc aici. Cel putin pentru Una!" Ochii i se umezira. Ganduri incepura sa-l inconjoare. Pe el. Cel ce Simte. Cel ce Stie. Constientizand ceea ce se intampla cu el isi zise:"nu-i bine. Ba din potriva. Sper ca Generalul nu a incepul sa simta! Ar fi vai-s-amar de noi. Imi dorsc ca el sa fie mai puternic ca mine." Tranti capacul cu furie. Isi reprosa momentul de slabiciune si iesi afara promitandu-si ca de data aceasta nu va mai gresi. Va fi asemeni Generalului. "Nu. Nu poate fi Ea. Defapt ... Ea nici nu exista. Le voi permite se spere, dar nu-i voi dezamagi inca o data. In mod categoric nu este Ea. Voi avea grija sa nu se mai repete vechea poveste."

Godless Terra si Coroana din Magdala

Batran.
Batran si singur pe acest platou muntos.
Cu paru-i alb si lung, si barba-i pe masura, aduna pietrele ce par a fi restul unor statui marete ce-au fost darmate candva de pe soclu.
Asa-l stiu toti. Adunand resturile unor amintiri de mult sfarmate din jurul altarului ce aduce c'un piedestal. Defapt chiar asta a fost. Piedestalul pe care cei pe care-i indruma au ridicat, cu aprobarea lui - "Cel ce stie", speranta lor. Dar asta a fost candva, tare de mult. Nimeni nu stie ce s-a intamplat. Poate doar el. Asa spun legedendele. Ca pe acest altar s-au inaltat cu aprobarea "Celui ce stie", ba chiar mai mult la-ndemnul sau, trei impozante statui. Dar totul se opreste la basme. Nimic in afara legendei. Doar pietrele ce-nconjoara acel altar. Poate si tacerea sa vinovata. Si izolarea sa fata de cei pe care ar trebui sa-i indrume. Cei mai in varsta spun ca doar vina l-a facut sa-i abandoneze generalului "Asa trebuie". Ar mai fi ceva. Cufarul cel mare ascuns in pesterea ce se casca-n spatele altarului. Dar ... cine stie ce este inchis in acel cufar!? Cine ar putea spune ca a vazut acel cufar!? Si el este parte din legenda.

Visul meu.

Iti spuneam candva ca io nu vorbesc despre vise. Dar asta nu-nseamna ca ele nu exista. Defapt ELE nu exista, pentru ca acum nu am decat un singur vis.
Sa-mbatranesc alaturi de tine.
Sa te pot privi dimineata cand te trezesti.
Sa vi sa plangi pe umarul meu atunci cad iti este greu.
Sa fiu primul caruia-i spui cat de fericita esti.
Sa fiu singurul caruia-i imparasesti bucuria ta.
Sa fiu cel care te face sa razi.
Sa fi sprijinul meu.
Sa vrei sa fi a mea.
Sa te vad nemachiata.
Sa te vad incaltata cu ceva ce nu are toc de 5 centimetrii.
Sa te vezi cu ochii mei si sa simti ce-i in inima mea.

Dar toate astea-s lucruri copilaresti, adolescentine. Cum pot vorbi despre asa ceva fara a fi ridicol!? Ba mai rau. Tu vrei sa fi a altuia. Nu concepi sa n-ai tocuri in picioare ( cred ca si papucii de casa au tocuri la tine! ). Tu nu-ntelegi nimic din ceea ce zic io ( d'apoi ceea ce simt!? ). Atunci!?
Cum as putea vorbi despre visul meu!? Nu-mi ramane decat sa sper ca-n lumea asta exista cineva ce-ti va putea lua locul. Cineva care va putea tine visul asta-n viata. Caci nimic nu-i mai frumos in viata ca un vis, dar nici mai doreros ca moartea unuia.
Si uite-asa alta-ti va lua locul in visul meu.
Si tot asa ma voi multumi sa traiesc alaturi de ea, nemaigandindu-ma la batranete.
Si tot asa ma voi multumi doar daca ma va baga in seama. Sau poate mai rau. De ma va ignora lasandu-ma sa ma uit la televizor.
Si uite cum din visul meu s-a ales praful.
Si uite cum, fara sa vrei, fara sa sti macar, ai distrus cel mai frumos lucru ce-a existat in viata mea. Si uit-asa, scriind tampenii, imi dau seama ce greseala fac. Si totusi nu pot reactiona. Cum poti sa te temi asa tare sa pierzi ceea ce nu ai incat nici nu-ndraznesti sa-ncerci macar sa vezi d-ar fi posibil ca un asemena vis sa devina realitate!? Cum pot fi atat de prost!? De ce-s asa las!?

Prima replica.

:))

Ieri am primit prima replica a cutremurului de anul trecut!!!
:)) Adevarul este ca-mi plac astfel de reactii. Le caut. Ba chiar incerc sa le provoc. Mie greu sa le interpretez. Nu sunt sigur daca inteleg adevaratul sens al unei astfel de reactii oarecum provocate. Dar ... caut sa provoc asemenea reactii.

Ma-ntreb, oare un astfel de cutremur, de cate replici este insotit!? Nu prea ma asteptam la replica dar ea a venit. Acum ... o astept pe urmatoarea. Si ... chiar daca ea nu va veni o voi provoca io. Da' nu acum. Sa treaca ziua mea de nastere, sa treaca 14 februarie ( insuportabla sarbatoare importata de la americani ) si apoi vom mai vedea.

Stiu ca acu-i un moment prielnic - aud de la colegi - tot in sensul asta interpretez si replica de care vorbeam, dar ... I'm not a hunter. Io mi-am jucat de mult cartile. N-am pastrat nici un atu. Asta-i unul din jocurile pe care nu le stiu juca. Si ... de-i doar un joc ... niciodata nu-l voi juca.

:)) Cum s-o fac sa inteleaga!? E ca un drog pentru mine. TREBUIE sa ma feresc de ea, sa ma tin departe, iar asta nu o pot face decat ignorand-o. Crede ca-s suparata pe ea. Oare cum crede ca-s atat de prost incat sa ma supar pe cineva ce nu simte ca mine!? Ea nu-ntelege anumite lucruri cum nici io nu-nteleg ce-i mai trebuie inca un prieten. STIU ca are o gramada. Si inca una mare. Si mai stiu ca io nu-i pot oferi nimic in plus fata de ceea ce deja are. Atunci!? Nu, n-o pot intelege. ( Poate ca-n ziua-n care o voi intelege ma voi putea elibera. In ciuda suferintei ce ma chinuie sper ca acea zi sa nu vina. Este fascinanta. N-as vrea ca un asemena miracol sa fie privat de lumina sa interioara. )