Am ajuns aici deoarece sinteam nevoia sa plang. Vroiam sa plang iar lumea sa afle ca ma doare. Dar ajuns aici stau si ma intreb pe cine intereseaza lacrimile mele!? Cui ii pasa de greselile mele!?
Incep sa cred ca sunt manat de ideea ca este mai "cool" sa ai un blog decat un jurnal. Unde mai pui ca blogul este pe cat de intim ( ca jurnalul ) pe atat de public. Teoretic oricine poate afla gandurile, temerile si sperantele mele, dar nu ma mai tem de ridiolul situatiei. Nu ma mai tem ca pot fi judecat. Nimeni nu-mi poate recunoaste scrisul. Asa ca ma pot simti cat de liber imi doresc sa fiu. Aici pot vorbi despre visele mele fara teama ca cei din jurul meu imi vor spune ca nu-mi cunosc "lungul nasului". Aici pot plange fara sa ma gandesc ca ceilati ma vor considera un om slab. Si promit ca voi reveni cu vise si cu lacrimi izvorate din vise sfarmate-n mi de bucatele.
îndoiala eternă
Acum 4 ani
Un comentariu:
Cam toţi cred că am avut în cap această idee cu privire la Blog. Eu am avut jurnal. Mă simţeam ca dracu când doar mă gândeam că nu l-am ascuns. Că l-am uitat deschis. Şi că cineva, oricine, îl putea citi. Cât despre blog... Nu-mi place să cred că unui râd de mine. Dar scriu ce simt, prin ce trec. Ce visez. Etc. Dacă dorea să scriu ceva cu tematică, presupun că aş fi scris despre contabilitate sau economie cât să umplu biblioteci. Dar nu este atât de interesant când vezi că sunt şi alţii ce trec prin stări asemănătoare...
Trimiteți un comentariu