Geneza unui ... nimic.

Maine ( 14 ianuarie ) este ziua ei.
Ma gandeam sa-i ofer un cadou. Ceva care sa-i aminteasca de mine.
Evident, nu!? Un buchet de fori. Si cum ea implineste 22 de ani ... Ma gandisem la un buchet de trandafiri. 23! Unul alb ( puritate ), trei galbeni ( sinceritate!? ) si restul rosii ( culoarea iubirii - pasiune ). Ma interesasem. Ii puteam trimite prin curier. 300-350 de lei. Aveam numarul ei de telefon, o puteam trece la persoana de contact ( pentru a o putea gasi cei de la curier in orice caz ). Nu aveam de gand sa trec nimic altceva. Nici un bilet, nici macar un simplu "La Multi Ani!". Eram tare curios sa vad cum reactioneaza. ( Fiind colegi de munca as fi vazut cand i-ar fi primit. ) Totusi, mi-am zis: prea extravagant! Exagerez.
Am cautat alte variante. L-am intrebat pe barbatul verisoara-mii. Si am hotart: un buchet de flori ( nu la fel de ostentativ ). Trei trandafiri. Galben cu rosu. Ii stiti, trandafirii aceia superbi. Ii puteam cumpara chiar maine de la o florarie din statia de metrou unde ne intalnim dimineata pentru a ne duce la munca. Dar ... prea ... personal, nu!? Asa ca ... Nu! Nu flori.
Atunci ce!? Intreb o alta capricoarna. Si am inca o solutie: o clepsidra! Asezata intr-o cutie de lemn ( dintr-acele ce se pot cumpara de la magazinele Bam Boo ) pe o bucata de postav rosu! Superb nu!? Totusi ... parca ar zice ca-i acord mai multa atentie decat ar trebui.
Altceva!?
Ideea aceleiasi capricoarne!? O rama de fotgrafie!!! Parca am vazut ceva interesant la Altex. O rama electronica in care poti aseza 2-3 fotografi in format digital ce se schimba periodic. Dar ... ce va pune in acea rama!? Fotografii de-ale ei impreuna cu al ei prieten!? ( Pentru ca noi doi n-am fost si nici nu putem fi impreuna decat in imaginatia mea. ) Mai bine lasa! Sa-i cumpere el asa ceva!
Ultima idee. Am auzit-o spunand cat de mult ii plac amandinele. !!!!! O amandina! Nu-i mare lucru, nu inseamna chiar nimic si totusi ar arata ca sunt atent la ceea ce spune, ceea ce vrea, ceea ce-si doreste. Dar ... ( iarasi dar!!! )! Imi amintesc de zilele mele de nastere sau de nume. Suna unul si altul sa-mi transmita urarile sale de bine. Sa ma ierte respectivii, dar pentru mine nu insemnau mai nimic. Ma gandeam: "Astia cum stiu!? De ce ei ma pot suna si ea ( chiar daca era o alta ea ) nu ma suna!?" Parca mai rau imi faceau.
Asa ca am hotart: nimic! Nimic! Mici macar "La Multi Ani Madalina!" Dar ... ( pentru a cata oara!? ) daca nu-i voi zice nimic, nu-nseamna ca nu ma gandesc la ea, ca nu-i doresc tot binele din lume. Imi pare rau doar pentru ca binele ei cu este acelasi lucru cu binele meu. Doar atat regret.
Poate ... poate ca as fi putut castiga o batalie cu ajutorul celor 23 de trandafiri la care m-am gandit. Acelasi efect s-ar putea sa-l aiba chiar si aceea amandina, dar ce importanta are o batalie atunci cand pierzi razboiul!? O batalie castigata de cel ce a pierdut razboiul nu face decat sa sporeasca meritul invingatorului, sa prelungeasca timpul luptei si sa sporeasca daunele. Atat. nimic mai mult. Asa ca daca sti c-ai pierdut razboiul nu merita sa te chinui sa castigi o batalie. Poate ca totusi asta ar putea fi cel mai bun cadou. Ignoranta. Daca s-a intrebat si ea vre-o data "cum ar fi" maine ar putea crede ca nu merita sa se mai intrebe asa ceva. Si daca totusi i-am atras putin atentia de la Mircea va intelege ca a gresit.
Asa ca maine nu-ti pot oferi decat un ... nimic. As vrea sa sti ca totusi el inseamna ceva. Pentru mine. Dar pentru tine orice altceva nu ar avea o alta insemnatate. Asa ca ...
Si totusi ...
La Multi Ani Madalina!