Caesar IV ( jocul ).

Vroiam sa mai adaug ceva si pe ziua de azi ( de ieri - asta-i in contul lui 5 ianuarie ) dar nu stiam ce. Nu gaseam nimic interesant.
Astazi am reluat munca >:P. Exact. Mare lucru!
Mi-am revazut colegii. Ha! O singura persoana de acolo ma intereseaza.
A fost frig tare astazi. Normal doar este iarna.
Atunci, despre ce sa scriu!?
Iarasi despre ea!? Am vorbit destul de mult astazi pe messenger despre ea ( cu, cu ... ia uite, un om pe care nu stiu unde sa-l incadrez: amic, prieten, necunoscut :), da, interesant ). Deci mi-a mai trecut.
Vreau sa plec la culcare fara a mai posta ceva, dar nu ma ia somnul. Ma-ntorc la calculator si ce ma gandesc!? Ia sa vad, ea este pe messenger!? Nu gasesc nici un motiv pentru a ma putea baga in seama. Asa ca-mi caut altceva de facut. Dupa 2 minute iarasi verific: mai este online!? Da, tot online. "Sa fiu al naibii de inchid calculatorul inainte ca ea sa iasa de pe messenger!" Dar ce fac io, ca ea tot online!? Si stiti ce am facut!? Am dat drumu la un joc. Da, da' ce joc!? Nu Need for Speed, nu Prince of Persia, nu FIFA 08. Nu! Ci Caesar IV. Il stiti!? Un joc poate interesant, dar vechi si lipsit de ... spectaculozitate ( parerea mea ;) ). Atunci, de ce il am calculator!? De ce m-am gandit sa-i dau drumu!? Simplu. Pentru ca ei ii place acest joc. Pentru ca in urma cu ceva vreme i-am explicat ce trebuie sa faca pentru a inainta in joc, iar a doua zi primul lucru pe care l-a facut a fost sa-mi spuna ca a reusit. Am vazut atat bucurie pura, inocenta in ochii ei atunci incat, incat ... nu-mi doresc decat sa fi murit in clipa aceea. Sau sa retraiesc acea clipa ( oare se va intampla!? ). De atunci tot joc tampenia asta de joc doar in speranta ca va intreba iarasi ceva. Il joc cu ciuda gandindu-ma ca il jucam amandoi ( oare!? ) separat inloc sa fiu langa ea cand joaca dandui sfaturi si ajutand-o. Bucurandu-ma alaturi de ea atunci cand mai trece un nivel. S-atunci stau si ma intreb, cum imi pot zice ca nu-mi trebuie, ca n-am nevoie de ea!? De ce incerc sa ma mint pana si pe mine!? De ce!? Si tot eu imi raspund: pentru ca ... , si pentru ca ... si ...
... mama ei de viata!!!