Adio! Iti spun adio tie, plazmuire-a mintii mele. Iar tu, colega mea, ce-ai contribuit la faurirea acestei himere, te-ntorci printre muritori. Am gresit. Cand am crezut in basme. Cand am crezut ca esti o Dani. Cand am uitat in ce lume traiesc.
Si totusi ... nu am gresit.
Nici cand am crezut in basme - ce-ar fi viata fara minuni!?
Nici cand te-am crezut o Dani. Poti fi o Danii! De m-ai putea accepta alaturi de tine ai fi o Danii, o devi, o Sânziană.
Poate doar cand am uitat ca lumea mea nu-i una si aceeasi cu cea-n care traiti voi. Am gresit atunci cand am crezut ca tu te-ai nascut pentru mine. Atunci cand am crezut ca am puterea de a da viata visurilor. Atunci cand m-am crezut nemuritor s-a-tot-puternic. Dar pentru toate, tu, tu esti vinovata. Imi tot spun ca n-ai gresit decat din curiozitate. Ai vrut sa sti, sa aflii. Ai fost curioasa, dar oricat as vrea sa te cred de origine divina, incep se cred ca pentru tine totul a fost, si inca mai este!!! ( io te evit, iti ocolesc privirea, ma feresc de tine - de ce tu te faci ca nu-ntelegi si vrei sa-mi aduci aminte ca existi!? ) un joc diabolic. Io n-am vrut nimic de la viata, si ... nu am nimic acum. Reget doar ca nu am bunurile pamantene ce m-ar face important in ochi tai. Dar tu!? Tu ingerul meu!? Ai alturi de tine oameni care te iubesc, oameni care tin la tine. Ai o gramada de prieteni. La ce-ti trebuia sa sti ca mai poti suci mintile cuiva!? La ce-ti mai trebuia un prieten cand foarte probabil nu ai timp pentru toti cei din viata ta!?
Am baut un pahar doua de vin. Iar acum gandurile se-nvart cu o viteza ametitoare in capul meu. Imi amintesc cand ma-ntrebai daca dansez! Imi amintesc cand clipeai asa frumos din ochi. Imi amintesc de dimineata in care ai venit bucuroasa si mi-ai zis ca ai reusit sa treci un nivel la joc urmand sfatul meu ( si cata bucurie sincera am vazut atunci in ochii tai!!! ). Imi amintesc ...
Nici nu mai stiu ce-mi amintesc! Imi amintesc sau doar imi imaginez!? Habar n-am! Stiu doar ca vreau sa plang. Si iarasi imi amintesc ca nu am putu fi langa tine in ziua in care ai aflat ca esti bolnava. As fi vrut sa plangi atunci pe umarul meu. As fi vrut sa fiu langa tine, sa te incurajez. Sunt tare curios daca in acea zi l-ai sunat pe Mircea ...
Acoolul-i vinovat. In general ma controlez foarte bine. Autocenzura fuctioneaza forte bine. Dar, dar, dar ...
Promit, promit, promit ... ce naiba-mi promit!? Este un om. Care traieste si simte. Oricat de mult as vrea sa fie a mea, nu am ce face daca ea vrea altceva. Daca ea are alte valori, daca ea si-a dat inima altcuiva.
Nici nu ma pot hotarâ. Sa multumesc pentru c-am aflat ca-n asta lume exista ceva asemeni tie sau sa blestem clipa-n care-am hotart sa plec de la ProTruck!?
Cica exista Dumnezeu. Tata bun s-a tot-puternic. Stiu ca asta-i blasfemie, dar daca el stie tot de ne mai pune la-ncercare!? Daca stia deja c-o voi dori doar pentru mine de ce mi-a mai scos-o in cale!? Ar trebui sa stie si El, la fel de bine ca mine ca nu ma va accepta alaturi de ea. Atunci!? De ce!? De ce a trebuit ca io sa stiu ca ea exista!? Daca ma iubea ma tinea departe de ea. Io-n nimicnicia mea nu ma tem ca voi fi judecat. Ca voi fi considerat tiran. Sunt in stare sa hotarasc si pentru alti. Sa aleg io pentru ei. Sa-i scap de aceasta povara. El cum de nu-ndrazneste!? Cum de-n maretia sa nu a considerat necesar sa ma scuteasca de-acest chin!? Ma supune unui test!? :)) Nu merit un asemenea efort. Ma declar mai uman ca oricare altul, mai supus greselilor si poftelor omenesti dect orcare om trecut prin aceasta lume. Asa ca ... nu crezi c-ar fi cazul sa-ncheiem socotelile !? ( Luciana, uneori ma cred cel in ger cazut. Si luat de ea in brate. Dar in ciuda caldurii din bratele sale imi doresc ca cealalta sa fi ajuns prima. Aceste clipe dulci ce le traiesc in bratele sperantei nu-s decat promisiuni pentru alte clipe de deznadejde ce-n mod sigur vor urma. Nu-s decat un scurt respiro in lupta asta disperata si din start pierduta. Nu-s decat o amara amagire. )
...
îndoiala eternă
Acum 4 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu