Caut bufon!

Caut un bufon!!! Cine ma poate ajuta sa-l regasesc!?
Cu multi ani in urma, cand eram in armata si aveam mult timp liber, am citit o carte in care am descoperit un personaj interesant. Nu-mi anitesc mare lucru din carte. Poate doar ca actiunea avea loc in anglo-saxonia medievala. Nici subiectul cartii nu mi-l mai amintesc. In schimb imi amintesc de-un personaj secundar. Un bufon. Wanna, Wanny, Wabby, habar n-am cum ii zice. Si mor de ciuda ca nu-mi amintesc. Stiu ca tot atunci am citi si "Que vadis?" a lui Sienkiewicz. M-am gandit ca tot el este autorul, dar am cautat pe net si nu am gasit in bibliografia sa ceva care sa-mi para cunoscut. Poate "Barlogul lupilor" dar nu cred ca asta-i cartea in cauza. Asa ca ... ramane sa-mi mai chinui creierul. Bobariule, unde esti!? ( Adrian Bobariu - camarad de arme, el mi-a recomandt cartea respectiva. N-am mai vorbit cu el d'atunci. Cum n-am mai vorbit nici cu Popescu Lautrentiu - tipul-nalt ce a venit de la tanchisti. Ce vremuri!!! Parc-a fost in alta viata. De voi regasi hartiile d-atunci promit ca-i voi suna!!! )
Oricum ideea e: caut bufon. Personaj secundar intr-o carte. Ma puteti ajuta sa-l gasesc!?
P.S.:Nimic ( pana acum ) despre EA. Si ... nici nu va mai apare p'aci. Nu ea este subiectul acestui blog. Poate ar fi putut fi parte din viata mea, si din acest blog. Dar cum nu s-a intamplat asa ceva ... Asa ca daca de-ai abonat la acest blog ( da, tu!!! ) pentru a vedea cum se termina aceasta poveste afla acum: totul a fost o plazmuire-a mintii mele. Si cum visele traiesc o vesnicie, dar in viata reala nu rezista decat trei zile ... Este clar. Am inteles gresit. Am vrut ce nu pot avea. Nu are rost sa plang si sa ma agat de iluzii, de poate ... , de daca ... Am trecut-o in cufarul cu dorinte imposibile si imi vad de viata de zi cu zi. Voi mai umbla prin acel cufar din cand in cand ( si voi varsa o lacrima ), dar cum nu pot si nici nu trebuie sa bocesc in fiecare zi, o trec sub cheie si o ascund atat de adanc in sufletul meu.

:)) Bufonul!!! ( Sa ne comcentram pe lucrurile de doi bani ce ma vor ajuta sa uit de ea. )
:)) Si ... pentru tine Mada: oarecum voi uita de EA vazandu-te zilnic pe tine!? Tu ai contribuit ( chiar daca fara intentie ) la plazmuirea ei!!!

Alcoolu-i de vina. M-ajuta sa ies la suprafata.

Adio! Iti spun adio tie, plazmuire-a mintii mele. Iar tu, colega mea, ce-ai contribuit la faurirea acestei himere, te-ntorci printre muritori. Am gresit. Cand am crezut in basme. Cand am crezut ca esti o Dani. Cand am uitat in ce lume traiesc.
Si totusi ... nu am gresit.
Nici cand am crezut in basme - ce-ar fi viata fara minuni!?
Nici cand te-am crezut o Dani. Poti fi o Danii! De m-ai putea accepta alaturi de tine ai fi o Danii, o devi, o Sânziană.
Poate doar cand am uitat ca lumea mea nu-i una si aceeasi cu cea-n care traiti voi. Am gresit atunci cand am crezut ca tu te-ai nascut pentru mine. Atunci cand am crezut ca am puterea de a da viata visurilor. Atunci cand m-am crezut nemuritor s-a-tot-puternic. Dar pentru toate, tu, tu esti vinovata. Imi tot spun ca n-ai gresit decat din curiozitate. Ai vrut sa sti, sa aflii. Ai fost curioasa, dar oricat as vrea sa te cred de origine divina, incep se cred ca pentru tine totul a fost, si inca mai este!!! ( io te evit, iti ocolesc privirea, ma feresc de tine - de ce tu te faci ca nu-ntelegi si vrei sa-mi aduci aminte ca existi!? ) un joc diabolic. Io n-am vrut nimic de la viata, si ... nu am nimic acum. Reget doar ca nu am bunurile pamantene ce m-ar face important in ochi tai. Dar tu!? Tu ingerul meu!? Ai alturi de tine oameni care te iubesc, oameni care tin la tine. Ai o gramada de prieteni. La ce-ti trebuia sa sti ca mai poti suci mintile cuiva!? La ce-ti mai trebuia un prieten cand foarte probabil nu ai timp pentru toti cei din viata ta!?





Am baut un pahar doua de vin. Iar acum gandurile se-nvart cu o viteza ametitoare in capul meu. Imi amintesc cand ma-ntrebai daca dansez! Imi amintesc cand clipeai asa frumos din ochi. Imi amintesc de dimineata in care ai venit bucuroasa si mi-ai zis ca ai reusit sa treci un nivel la joc urmand sfatul meu ( si cata bucurie sincera am vazut atunci in ochii tai!!! ). Imi amintesc ...
Nici nu mai stiu ce-mi amintesc! Imi amintesc sau doar imi imaginez!? Habar n-am! Stiu doar ca vreau sa plang. Si iarasi imi amintesc ca nu am putu fi langa tine in ziua in care ai aflat ca esti bolnava. As fi vrut sa plangi atunci pe umarul meu. As fi vrut sa fiu langa tine, sa te incurajez. Sunt tare curios daca in acea zi l-ai sunat pe Mircea ...

Acoolul-i vinovat. In general ma controlez foarte bine. Autocenzura fuctioneaza forte bine. Dar, dar, dar ...

Promit, promit, promit ... ce naiba-mi promit!? Este un om. Care traieste si simte. Oricat de mult as vrea sa fie a mea, nu am ce face daca ea vrea altceva. Daca ea are alte valori, daca ea si-a dat inima altcuiva.
Nici nu ma pot hotarâ. Sa multumesc pentru c-am aflat ca-n asta lume exista ceva asemeni tie sau sa blestem clipa-n care-am hotart sa plec de la ProTruck!?

Cica exista Dumnezeu. Tata bun s-a tot-puternic. Stiu ca asta-i blasfemie, dar daca el stie tot de ne mai pune la-ncercare!? Daca stia deja c-o voi dori doar pentru mine de ce mi-a mai scos-o in cale!? Ar trebui sa stie si El, la fel de bine ca mine ca nu ma va accepta alaturi de ea. Atunci!? De ce!? De ce a trebuit ca io sa stiu ca ea exista!? Daca ma iubea ma tinea departe de ea. Io-n nimicnicia mea nu ma tem ca voi fi judecat. Ca voi fi considerat tiran. Sunt in stare sa hotarasc si pentru alti. Sa aleg io pentru ei. Sa-i scap de aceasta povara. El cum de nu-ndrazneste!? Cum de-n maretia sa nu a considerat necesar sa ma scuteasca de-acest chin!? Ma supune unui test!? :)) Nu merit un asemenea efort. Ma declar mai uman ca oricare altul, mai supus greselilor si poftelor omenesti dect orcare om trecut prin aceasta lume. Asa ca ... nu crezi c-ar fi cazul sa-ncheiem socotelile !? ( Luciana, uneori ma cred cel in ger cazut. Si luat de ea in brate. Dar in ciuda caldurii din bratele sale imi doresc ca cealalta sa fi ajuns prima. Aceste clipe dulci ce le traiesc in bratele sperantei nu-s decat promisiuni pentru alte clipe de deznadejde ce-n mod sigur vor urma. Nu-s decat un scurt respiro in lupta asta disperata si din start pierduta. Nu-s decat o amara amagire. )


...

Geneza unui ... nimic.

Maine ( 14 ianuarie ) este ziua ei.
Ma gandeam sa-i ofer un cadou. Ceva care sa-i aminteasca de mine.
Evident, nu!? Un buchet de fori. Si cum ea implineste 22 de ani ... Ma gandisem la un buchet de trandafiri. 23! Unul alb ( puritate ), trei galbeni ( sinceritate!? ) si restul rosii ( culoarea iubirii - pasiune ). Ma interesasem. Ii puteam trimite prin curier. 300-350 de lei. Aveam numarul ei de telefon, o puteam trece la persoana de contact ( pentru a o putea gasi cei de la curier in orice caz ). Nu aveam de gand sa trec nimic altceva. Nici un bilet, nici macar un simplu "La Multi Ani!". Eram tare curios sa vad cum reactioneaza. ( Fiind colegi de munca as fi vazut cand i-ar fi primit. ) Totusi, mi-am zis: prea extravagant! Exagerez.
Am cautat alte variante. L-am intrebat pe barbatul verisoara-mii. Si am hotart: un buchet de flori ( nu la fel de ostentativ ). Trei trandafiri. Galben cu rosu. Ii stiti, trandafirii aceia superbi. Ii puteam cumpara chiar maine de la o florarie din statia de metrou unde ne intalnim dimineata pentru a ne duce la munca. Dar ... prea ... personal, nu!? Asa ca ... Nu! Nu flori.
Atunci ce!? Intreb o alta capricoarna. Si am inca o solutie: o clepsidra! Asezata intr-o cutie de lemn ( dintr-acele ce se pot cumpara de la magazinele Bam Boo ) pe o bucata de postav rosu! Superb nu!? Totusi ... parca ar zice ca-i acord mai multa atentie decat ar trebui.
Altceva!?
Ideea aceleiasi capricoarne!? O rama de fotgrafie!!! Parca am vazut ceva interesant la Altex. O rama electronica in care poti aseza 2-3 fotografi in format digital ce se schimba periodic. Dar ... ce va pune in acea rama!? Fotografii de-ale ei impreuna cu al ei prieten!? ( Pentru ca noi doi n-am fost si nici nu putem fi impreuna decat in imaginatia mea. ) Mai bine lasa! Sa-i cumpere el asa ceva!
Ultima idee. Am auzit-o spunand cat de mult ii plac amandinele. !!!!! O amandina! Nu-i mare lucru, nu inseamna chiar nimic si totusi ar arata ca sunt atent la ceea ce spune, ceea ce vrea, ceea ce-si doreste. Dar ... ( iarasi dar!!! )! Imi amintesc de zilele mele de nastere sau de nume. Suna unul si altul sa-mi transmita urarile sale de bine. Sa ma ierte respectivii, dar pentru mine nu insemnau mai nimic. Ma gandeam: "Astia cum stiu!? De ce ei ma pot suna si ea ( chiar daca era o alta ea ) nu ma suna!?" Parca mai rau imi faceau.
Asa ca am hotart: nimic! Nimic! Mici macar "La Multi Ani Madalina!" Dar ... ( pentru a cata oara!? ) daca nu-i voi zice nimic, nu-nseamna ca nu ma gandesc la ea, ca nu-i doresc tot binele din lume. Imi pare rau doar pentru ca binele ei cu este acelasi lucru cu binele meu. Doar atat regret.
Poate ... poate ca as fi putut castiga o batalie cu ajutorul celor 23 de trandafiri la care m-am gandit. Acelasi efect s-ar putea sa-l aiba chiar si aceea amandina, dar ce importanta are o batalie atunci cand pierzi razboiul!? O batalie castigata de cel ce a pierdut razboiul nu face decat sa sporeasca meritul invingatorului, sa prelungeasca timpul luptei si sa sporeasca daunele. Atat. nimic mai mult. Asa ca daca sti c-ai pierdut razboiul nu merita sa te chinui sa castigi o batalie. Poate ca totusi asta ar putea fi cel mai bun cadou. Ignoranta. Daca s-a intrebat si ea vre-o data "cum ar fi" maine ar putea crede ca nu merita sa se mai intrebe asa ceva. Si daca totusi i-am atras putin atentia de la Mircea va intelege ca a gresit.
Asa ca maine nu-ti pot oferi decat un ... nimic. As vrea sa sti ca totusi el inseamna ceva. Pentru mine. Dar pentru tine orice altceva nu ar avea o alta insemnatate. Asa ca ...
Si totusi ...
La Multi Ani Madalina!

Inca nu.

Inca nu pot sa o scot din mintea mea. I-am sters ID-ul din lista mea de mess, m-am sters din lista ei de mess ( ; ) ), i-am sters numarul de telefon din agenda telefonului meu, am sters si cele 2-3 mesaje pe care le-am schimbat, totusi nu o pot scoate din mintea mea. Imi aduc aminte acum de un film ( pe care din pacate nu l-am vazut cap-coada: "Eternal Sunshine of the Spotless Mind" - abia acuma fac legatura cu tine Ioana, ramane sa si prind talcul nick-ului tau! ). Ca personajul principal al acelui film as vrea acum sa o sterg definitiv din mintea mea. ( Spre deosebire de el la mine nu-i vorba decat de imaginatia mea, poate si un pic din joaca ei. ) Si totusi ... parca n-as vrea sa nu stiu ca exista asemenea ingeri pe pamant.
Ca nu ma pot bucura io de prezenta ei ... Ca ea a ales sa lumineze viata altcuiva ...
Dar daca nu acum atunci cand!? Am auzit-o spunand ca spera sa se mute impreuna cu al sau prieten, am vazut-o de atatea ori jucandu-se cu cei din jurul sau incat ar trebui sa-mi dau seama ca nu reprezint nimic special pentru ea. Totusi ... ea este ceva deosebit pentru mine. Ar putea chiar fi totul!
Atunci!? Cum as putea sa omor speranta!? Imi zic ca trebuie sa o uit insa nu pot inceta sa sper. Sa sper ca poate ... , ca ...
Dar asta ar insemna ca ei sa nu-i mearga bine cu actualul ei prieten. S-atunci stau si ma intreb: cum pot spune ca tin la ea cand io-i doresc raul!? Cum!?

Caesar IV ( jocul ).

Vroiam sa mai adaug ceva si pe ziua de azi ( de ieri - asta-i in contul lui 5 ianuarie ) dar nu stiam ce. Nu gaseam nimic interesant.
Astazi am reluat munca >:P. Exact. Mare lucru!
Mi-am revazut colegii. Ha! O singura persoana de acolo ma intereseaza.
A fost frig tare astazi. Normal doar este iarna.
Atunci, despre ce sa scriu!?
Iarasi despre ea!? Am vorbit destul de mult astazi pe messenger despre ea ( cu, cu ... ia uite, un om pe care nu stiu unde sa-l incadrez: amic, prieten, necunoscut :), da, interesant ). Deci mi-a mai trecut.
Vreau sa plec la culcare fara a mai posta ceva, dar nu ma ia somnul. Ma-ntorc la calculator si ce ma gandesc!? Ia sa vad, ea este pe messenger!? Nu gasesc nici un motiv pentru a ma putea baga in seama. Asa ca-mi caut altceva de facut. Dupa 2 minute iarasi verific: mai este online!? Da, tot online. "Sa fiu al naibii de inchid calculatorul inainte ca ea sa iasa de pe messenger!" Dar ce fac io, ca ea tot online!? Si stiti ce am facut!? Am dat drumu la un joc. Da, da' ce joc!? Nu Need for Speed, nu Prince of Persia, nu FIFA 08. Nu! Ci Caesar IV. Il stiti!? Un joc poate interesant, dar vechi si lipsit de ... spectaculozitate ( parerea mea ;) ). Atunci, de ce il am calculator!? De ce m-am gandit sa-i dau drumu!? Simplu. Pentru ca ei ii place acest joc. Pentru ca in urma cu ceva vreme i-am explicat ce trebuie sa faca pentru a inainta in joc, iar a doua zi primul lucru pe care l-a facut a fost sa-mi spuna ca a reusit. Am vazut atat bucurie pura, inocenta in ochii ei atunci incat, incat ... nu-mi doresc decat sa fi murit in clipa aceea. Sau sa retraiesc acea clipa ( oare se va intampla!? ). De atunci tot joc tampenia asta de joc doar in speranta ca va intreba iarasi ceva. Il joc cu ciuda gandindu-ma ca il jucam amandoi ( oare!? ) separat inloc sa fiu langa ea cand joaca dandui sfaturi si ajutand-o. Bucurandu-ma alaturi de ea atunci cand mai trece un nivel. S-atunci stau si ma intreb, cum imi pot zice ca nu-mi trebuie, ca n-am nevoie de ea!? De ce incerc sa ma mint pana si pe mine!? De ce!? Si tot eu imi raspund: pentru ca ... , si pentru ca ... si ...
... mama ei de viata!!!

Scurta lista.

1. A si B
2. finalizare
3. >22
4. Cineva.
:) Nu va chinuiti. Doar io stiu ce insemna.

Ultima si prima greseala. ( Ma urmareste de anul trecut! )

Teama, incertitudine, neliniste.
La sfaritul lui 2008 am facut o mare greseala. Am confundat prietenia pe care mi-o oferea o colega de servici cu dragostea ( pe care io i-o port ). M-am aruncat ca bezmeticul cu capul inainte. Nu stiu cum de am putut crede ca si ea ma place asa cum o plac io, dar nici nu pot intelege de ce trebuia sa ma caute in ajun de anul nou. Sunt convins ca are multi prieteni. La ce-i mai trebuia unul!? Problema e ca desi, cel putin aparent, am clarificat situatia nu o regasesc. Pe messenger nu pare sa fie, am sunat-o dar nu raspunde. Stiu ca spre deosebire de mine alti au o bogata viata sociala fiind greu de gasit uneori, totusi daca ma evita!? Luni ne vom revedea la munca. Oare cum ma va privi!? Ca pe un ciudat!? Vom putea lucra ca si inainte!? Cum am putut face o asemenea greseala!?

Promisiune. ( Cum ziceam doar pentru mine. )

Am ajuns aici deoarece sinteam nevoia sa plang. Vroiam sa plang iar lumea sa afle ca ma doare. Dar ajuns aici stau si ma intreb pe cine intereseaza lacrimile mele!? Cui ii pasa de greselile mele!?
Incep sa cred ca sunt manat de ideea ca este mai "cool" sa ai un blog decat un jurnal. Unde mai pui ca blogul este pe cat de intim ( ca jurnalul ) pe atat de public. Teoretic oricine poate afla gandurile, temerile si sperantele mele, dar nu ma mai tem de ridiolul situatiei. Nu ma mai tem ca pot fi judecat. Nimeni nu-mi poate recunoaste scrisul. Asa ca ma pot simti cat de liber imi doresc sa fiu. Aici pot vorbi despre visele mele fara teama ca cei din jurul meu imi vor spune ca nu-mi cunosc "lungul nasului". Aici pot plange fara sa ma gandesc ca ceilati ma vor considera un om slab. Si promit ca voi reveni cu vise si cu lacrimi izvorate din vise sfarmate-n mi de bucatele.